Reţele de calculatoare

        Retelele de calculatoare au aparut din necesitatea partajarii datelor, si a resurselor hardware, existente intr-o societate intre mai multi utilizatori. În fiecare societate existau un numar oarecare de calculatoare, fiecare lucrând independent. Cu timpul acestea, pentru a putea fi utilizate intr-un mod mai eficient, au fost conectate impreuna prin intermediul unor dispozitive, dând astfel nastere la o retea. O retea reprezinta un ansamblu de calculatoare interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie, asigurându-se in acest fel utilizarea in comun de catre un numar mare de utilizatori a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software si aplicatii de baza) si informationale (baze de date) de care dispune ansamblul de calculatoare conectate. De asemenea mai putem spune ca printr-o retea intelegem o colectie de calculatoare autonome interconectate intre ele.

 Cel mai des utilizat tip de retea este cea  cu server (calculator performant ce are in sarcina transferul de date in interiorul retelei si in afara ei) retea STEA= fiecare calculator se conecteaza la server prin intermediul unui unic dispozitiv (router, switch)

 Fiecare server se identifica in mod unic intre celelalte prin intermediul unui IP (cod de numere).

 Metodele de conectare sunt în continuă dezvoltare şi deja foarte diverse, începând cu tot felul de cabluri metalice şi de fibră de sticlă, cabluri submarine, şi terminând cu legături prin radio cum ar fi WLAN, Wi-Fi sau Bluetooth, prin raze infraroşii ca de ex. IrDA sau chiar prin intermediul sateliţilor. Foarte răspândită este metoda Ethernet, termen care se referă la natura fizică a cablului folosit şi la tensiunile electrice ale semnalului. Cel mai răspândit protocol de comunicare în reţelele Ethernet se numeşte CSMA/CD ("Carrier Sense Multiple Access / Collision Detection"). Dacă drept mediu fizic sunt utilizate undele radio, atunci reţeaua se numeşte reţea fără fir (wireless).

 Reţelele de calculatoare se împart după extinderea lor în următoarele tipuri: LAN, MAN, WAN şi, ceva mai nou, PAN. Reţelele relativ mici, de exemplu cu cel mult câteva sute de calculatoare în aceeaşi clădire legate între ele direct, se numesc Local Area Network (LAN). O reţea de tip LAN dar fără fir (prin unde radio) se numeşte WLAN (Wireless LAN). Reţele de mare întindere geografică, de exemplu între 2 oraşe, pe o ţară, un continent sau chiar pe întreaga lume, se numesc(WAN). Reţelele particulare de tip WAN au fost iniţial foarte costisitoare. La ora actuală însă, cele mai multe conexiuni de tip WAN folosesc ca mijloc de comunicaţie Internetul - acesta este universal şi public, deci nu foarte controlabil de către un utilizator, dar foarte convenabil ca preţ. În sfârşit, PAN înseamnă Personal Area Network - o reţea de foarte mică întindere, de cel mult câţiva metri, constând din aparatele interconectabile pe care o persoană le poartă cu sine, ca de exemplu telefon mobil, player MP3 sau aparat de navigatie portabil



 Reţeaua World Wide Web, denumită Web sau WWW, este partea cea mai dezvoltată din internet. A fost creată în 1989, la centrul european de cercetări nucleare. Reţeaua este bazată pe grafică, fiind folosit un limbaj special, HTML (Hypertext Markup Language – limbaj de marcare pentru hipertext). Cu un click pe textul sau imaginea grafică cu o anumită codificare se ajunge la alte documente denumite pagini Web (Web pages), unde se pot vedea imagini, text, videoclipuri, se pot asculta mesaje vocale. Pe ecranul propriului calculator pot fi aduse imagini din toată lumea sau informaţii referitoare la orice domeniu de activitate